Florentin Gheorghe SORESCU – Faleze de Nisip…


Cel mai adesea îmi imaginez că sunt scoică. Miana s-a mirat, de ce tocmai scoică, ea se imaginează pasăre sau căprioară, „uneori îmi închipui că sunt delfin.”.

Nopţi întregi am stat la taifas povestind întâmplările prin care am trecut.
Până a o întâlni – o aud cum suspină în somn şi mă gândesc că din umbre o pândesc ochi sticloşi de lup – mi-am trăit zilele într-un azil de bătrâni.
Mătuşa Iulia a fost ultima care s-a stins dintr-un şir numeros de unchi si mătuşe care s-au ocupat cu creşterea mea.
Poate din acest motiv am început să uit. La început au fost amintirile, apoi tot ce mă înconjoară a devenit din ce în ce mai confuz.
Te-am găsit după ce s-au retras apele, îi plăcea să povestească mătuşii Helene. Erai într-un coş de nuiele împletit frumos, când te-am luat în braţe ai început să râzi. Cred că plutisei mult pe ape deoarece nuielele începuseră să înflorească.
În acel moment intervenea unchiul Dan care avea de fiecare dată ceva de comentat. O acuza pe mătuşa Helene că mereu exagerează, am văzut şi eu coşul, era numai înmugurit.
Cea mai mare bătaie de cap le-o dăduse un bilet pe care l-au găsit în coş,dar pe care într-un final l-au pierdut.
Mătuşa Iulia susţinea că era scris într-o limbă veche, probabil a unui popor dispărut. Mătuşa Helene o privea cu îngăduinţă, ea ştia ceva important pe care nu trebuia să-l afle nimeni.
Toţi erau foarte bătrâni şi, până a o cunoaşte pe Miana, credeam că toţi oamenii sunt la fel: păr alb, ochelari şi un aer foarte plăpând.
Nu ştiu dacă am văzut marea. Părerile între unchi şi mătuşi erau împărţite. Unchiul Dan se jura că a fost cu mine acolo, povestea cu lux de amănunte întâmplările prin care am trecut.
În visele mele o văd foarte des, în acel moment mă simt singur, chiar şi Miana dispare în necunoscut. Aud valurile cum se izbesc de ţărm, uneori mi se pare că îi văd străfundul încremenit în întunecimi.
„Poate că acolo ne-am întâlnit”, spune Miana încercând să-şi amintească de vremurile in care era delfin. „Erai cea mai drăguţa scoică, în acel moment mi-am dat seama că numai de tine mă pot îndrăgosti.”.
Miana este şi ea o amintire. Se încăpăţânează să nege acest lucru în ciuda argumentelor pe care i le aduc :
„Mătuşa Helene a murit cu puţin timp înainte de a te întâlni. Nu avea cum să te cunoască, iar faptul că mi-a povestit despre tine nu este un argument.”, am încercat să-i explic.
Când o aud respirând în somn încerc să-mi imaginez visele ei. Dimineaţa i le povestesc, ea mă priveşte cu ochi mari şi neîncrezători.
„M-a învăţat mătuşa Helene care se pricepea de minune la ghicit. Ea hotăra cum se succed anotimpurile, iar în măsurarea timpului era de necombătut. Nici măcar unchiul Dan nu putea să o mai contrazică, toţi ne ghidam după calendarul pe care ea singură îl întocmea.
„Iar ai visat marea”, conchidea Miana întinzându-se în aşternuturi ca o pisică, şi martor îmi este bunul Dumnezeu că niciodată nu s-a înşelat. „Eşti întocmai ca o cochilie, se aude tot ce visezi.”.
Mianei îi place să stea tolănita şi să asculte poveşti. Nu şi-a pus niciodată probleme în legătura cu veridicitatea lor. Ea uită absolut totul şi fiecare lucru o miră de parcă acum l-ar descoperi.
Nu ştiu care sunt amintirile mele. Tot ce imaginez mă gândesc c-ar putea fi poveşti spuse de unchiul Dan sau de diferite mătuşi. Chiar şi acum când scriu aceste lucruri mă gândesc că de fapt visez, o aud pe Miana suspinând în somn dar de fiecare dată când visez marea sunt singur, aud voci povestind întâmplări pe care nu ştiu daca le-am trăit, poate sunt ale altor cochilii eşuate la ţărm care ca şi mine deapănă amintiri…

Reclame

About Andrei D.MITUCA

I am ...
Acest articol a fost publicat în Alte LUMI..., Andrei D.MITUCA..., Articol Imprumutat CUMINTE..., Articol propriu..., Barbati adevarati..., Barbati de Carton Ondulat..., Ceea ce m-a Schimbat..., Comunicare NONVERBALA..., Comunicare VIZUALA..., Corinei..., Fara Speranta..., Ginduri Desenate..., Gura mea de Aer..., Locuitorii Padurii fara Rost..., Politicul Strimb..., Preocupari ale Locuitorilor PADURII fara ROST.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s