Franz KAFKA – Reflectii…

Reflections ..
Franz Kafka

A copy of these beautiful calligraphic lettering Betrachtungen (reflections) was done by Kafka himself, which he numbered and arranged them in the manner shown here. It is not possible to determine the exact date when this arrangement was made: some of the aphorisms are outlined in blue octavo record books in which he noted Kafka thoughts during 1917-1918. The Notebooks contain much more than these aphorisms. Copy the text below costomer beautiful calligraphic lettering done by the author himself. Numbering Kafka belongs. When two aphorisms appear in the same number, the author wrote them both on a piece of paper, although the objectives of the uses for each separate pieces of paper. Sometimes an aphorism has two numbers, sometimes combined Kafka into one which originally represented two aphorisms. Pages marked with an asterisk have been struck with a pencil but not removed from the case with aphorisms. His plan was likely to see them again.)

1. True path is along a cord that is stretched up through the air, but below, slightly above the ground. Engineered seems rather stumble than to go over them.

2. All human errors are impatience, the premature abandonment is methodical.

3. There are two sins from which all other derives: impatience and indolence.Because of impatience they were expelled from Paradise, they are not returning because of indolence. But maybe there is only one sin: impatience. Because of impatience they were expelled, all because they do not return.

4. Many of those umbrellas away just dealing waves licking the dead river because it flows from us towards them. This causes the river to withdraw in disgust, the current starts to run over and bring the dead to life. But they are happy, singing songs of thanksgiving, and hit the angry waters.

5. Beyond a certain point there is no way back. This point must be reached.

6. The decisive moment in human evolution is continuing. Why all the spiritual revolutions declares all previous achievements are right, for nothing has not yet been achieved.

7. One of the most effective ways to Evil seduces us is the temptation to fight.

8. It’s like women fighting ends in bed.

9. A great need is proud, is under the impression that it is very advanced in goodness, since, as an object of seduction, there is subject to temptations of the directions completely unknown.

10. But this explanation is correct: a great evil has he done in the shelter along with a lot of mischief that flock to serve.

11-12. The difference in perspective that one can have on things such as an apple on the difference in perspective of a kid who needs to lengthen his neck to see less of the apple on the table and the master of the house where he handed him the apple and person sit down with him.

13. One of the first signs of understanding is the wish to die. Life that seems unbearable, another intangible. At one time you never get to shame by the desire to die: ask to be moved from the old cell that hate into a new cell that will grow to hate. In all this is a remnant of the belief that while moving, întîmpare master of the corridor will pass, you will see the prisoner and said: „This man not be closed. He comes to me. ”

14. If you go on the flat and, despite your sincere desire to submit, you all fall back, then it would be a desperate problem, but since you’re climbing on a ridge, almost as steep as you saw from below, Regression can be caused only by the nature of the soil, so you should not despair.

15. As an autumn path: you’ve just cleaned it that is covered in dry leaves again.

16. A cage went in search of the bird.

17. Here is a place where I was never: here is different breath, dizzy and light from the star than the sun is behind him.

18. If it were possible to build the Tower of Babel not get on he probably would have been permitted construction.

19 *. Let’s not let the devil make you think you can have secrets from him.

20. Leopards entered the temple and drink till the dregs what is in the sacrificial wells: this is always repeated, in the end time can be calculated beforehand and becomes part of the ceremony.

21. As strong as the hand that clings to the stone. But just to cling firmly on a throw.But the path reaches there.

22. You are the goal. Any student removed.

23. For the true enemy is transmitted and unlimited courage.

24. Understanding where you stand the chance of land can not be greater than on his feet.

25. How to enjoy the world if you do not find refuge in it?

26 *. Are innumerable hiding places, save one, but the possibility of saving as much as hiding places. There is not a goal but a means: what is usually called by the hesitation.

27. Negative facts are added, by the way: goodness once we start.

28. When Evil accept and absorb, there is no need to believe in him.

29. Further reasons for which absorb and accept yours Evil but not Evil. The animal is struggling to master the whip and turn biciuieşte to become his master, and without knowing that this is only a fantasy produced by a new node in the master’s whip.

30. In one sense God is uncomfortable.

31. I do not bother to obtain self-rule. Self-mastery însemanã desire to be effective in some point of my spiritual becoming. But if it is necessary also to draw circles around me, it’s better to do it passively, in pure amazement to this marvelous complex, carrying with me at home just the freshness that gives this image an e contrario.

32. The crows maintain that a single crow could destroy the heavens. There’s no doubt about that, but this proves nothing against the sky, for the sky means: the impossibility of crows.

33 *. Martyrs do not despise the body, enables them to reach the cross. This is the same level as their opponents.

34. Fatigue is one of a gladiator’s battle after, his work is done by an officer cleaning the corner office.

35. There is only there to be there, just a state of being that long for the last breath that long for choking.

36. Before I did not understand how I did not answered my question, today I can not believe I was able to ask. But I did not believe anything, I just asked.

37. His response to the assertion that it may possess, but that is not, there were tremors and palpitations.

38. A man wondered how easy is it to go on the road to eternity: in fact be a rush down the hill slope.

39a. Evil can not pay in installments: yet, try again. We can imagine that Alexander, despite his youthful victory, despite the superb military that built it, despite the energies which they felt able to change the world, they could have stopped the Hellespont without him pass, and this not from fear or from indecision or weakness of will but due to the force of gravity.

39b. The road is infinitely long, nothing can be substras, nothing can be added, yet each judge him after his last own childhood: „Surely, you’ve got the meter running and took it and he will be into consideration. ”

40. It is comfortable to observe that disproportion of things in the world seems to be just arithmetic.

41. Only our concept of time to give us the names of Judgement. In fact, it’s a kind of martial law.

42. Letting the head full of hatred and disgust to fall on the breast.

43. Hunting dogs are still in court, but would no longer prey to escape, no matter how giddy run through the forest.

44. Your way of being ridiculous to you ready for this world.

45. With as many harness horses, with advance so quickly-that is not to remove the block from its hinges which is impossible, but to break the straps in stripes, and therefore to have an easy journey and happy.

46. The word nemţeşte înemanã so sein’s being as well.

47. They were given the opportunity to be kings or kings messengers. Like all the children all wanted to be messengers. Therefore there are only messengers, running through the world and as there are kings who communicate messages to their meaningless to run all their messages meaningless. And I would put an end to happy days but do not because they swore to be loyal.

48. Do you believe in progress does not mean that you would have made any progress. That’s not the kind of faith that indicate a true faith.

49. A. is a virtuous and heaven is his witness.

50 *. Man can not live without continuous condition of something indestructible within him, although sometimes so indestructible that element of faith in him and he is hidden. One of the ways of manifestation of these secrets is the belief in a personal God.

51 *. Mediation by the serpent was necessary: Evil can seduce man, but can not become human.

52 *. In the fight between you and the world won out.

53. You can not cheat anybody, not even the world, her victory.

54. There is nothing outside the spiritual world: the world of the senses is what we call Evil in the spiritual world and what we call Evil is only the need of a moment in our eternal evolution.

* You can split the world with a very bright light. For weak eyes the world is solid, and weaker for the punches is for the weak and renders the shame and hits anyone dare look.

55. It’s all delusion: delusion to seek the minimum, you keep the normal limits, or to look up the illusion. Good cheat In the first case, trying to make it too easy to obtain, and impose them unfavorable Evil confrontation. In the latter case you cheat Good caring for him even even in worldly terms. In the third case cheat Good as taking up more remote from him, and hoping to make him Evil by intensificrea’s the most helpless. So the solution seems to be the second way, because however good it is always cheated, and even in this case, at least judging by appearances, Raul is not cheating.

56. There are questions over which we could not release them go if we would not be inculcated in their own kind.

57. For any non-phenomenal world can only be used allusive language, but never, not even approximately, in a comparison, because, because it corresponds to the phenomenal world, language is only concerned about their properties and relations.

58 *. Tell as few lies and telling as few lies as not having less opportunity to tell as few lies.

59 *. A scale is unused for too many steps, taken from her point of view, just something made of wood boring.

60. Anyone who renounced the world should love them because people gave up their world. This may begin to have a vague idea about human nature,

which can only be loved, you are assuming that the other peer.

61 *. Anyone who loves his neighbor within the World is no less injustice than the one who loves himself within the world. It remains to be seen whether the case is the first putiinţã.

62. The fact that there is a spiritual world than we are accustomed gives us hope and safety.

63. Our art is a way to really be amazed: the light on before withdrawing with a grotesque grimace is true, and so.

64-65. Expulsion from Paradise is essentially eternal: that although the final expulsion from Paradise is inevitable in the world and life, the eternity of the process (or, expressed in temporal terms, the eternal repetition of the process) is not yet possible to stay in Paradise only permanent, but and to be there permanently, even if we know it or not.

66. It is a free and safe citizen of this earth because it is attached to a chain long enough to make them accessible anywhere in the world, but all this only so long that it is impossible to pass over the edges of the earth. At the same time is a free and safe citizen of heaven because there is a chain attached and the like. Thus, if you want to descend to earth is choked by the collar and chain heaven: if you want to get to heaven is suffocated by earthly chains. And despite all this and feels it is entirely possible: indeed refuse to award the entire issue a mistake due to bad chains.

67. Signs that a skater chasing newcomer, who practice a more forbidden territory.

68. What’s more cheerful than to believe in a god home?

69. Theoretically there is the possibility of happiness: to believe in the indestructible element inside without you striving to attain.

70-71. Unbreakable is one: it is every human being and at the same time, it is common to all, hence incomparably communion that exists between human beings.

72 *. In one and the same being can be found that no matter how dissimilar knowledge would still have the same subject, and you can only conclude that in one and the same being more subjects umanã.existã

73. Gobble the remains and pieces that have fallen down on the tablecloth like this is certainly at least temporarily better fed than the others but forget how to eat the meal.Even so one had remnants and pieces on the floor.

74. If what was supposed to be destructible when it was destroyed in paradise was not definitive: if he was indestructible, then we live in a false belief.

75 *. Test yourself on people. It’s something that makes him who is to doubt and doubts who believe to believe.

76. Feeling: „I will not anchor here” and then you feel like covering veil.

* Change direction. Searching, shy, confident, tîrcoale question answered yes, and desperately looking face unreadable, following her most intricate routes, that is the farthest inland reply.

77. Proximity to other lures us to our introspection.

78. The spirit becomes free only when he ceases to be a support.

79. Sensual love to mislead us about the nature of heavenly love: this is impossible because the unconscious contains something of heavenly love.

80. Truth is indivisible, it can not recognize himself oricene wants to know it will take the form of a lie.

81. Nobody can like what destroys it in an extreme instance. If in individual cases seems to be so-and perhaps always will be such cases, this is explained by the fact that if a person requires something that is helpful to other people, but a third person called to clarify his statement that something can be harmful. If this third party would be held at the beginning of the second person, first person would be gone and with it the desire.

82. Why do we complain to the Fall? Not because they have been expelled from Paradise, but that may not taste the Tree of Life.

83. We are not sinners because we tasted the tree of knowledge but because we did not yet tasted of the Tree of Life. The current status is sinful, with or without remorse.

84. We were created to live in paradise Paradise and we were doomed. What we meant was we have been changed: it does not mean that the fate of Paradise has been changed.

85. Evil is an irradiation of human consciousness in some state of transition. In fact it is not sensual world that is pure illusion is illusion what is evil in it, which, admittedly, to our eyes are sensitive world.

86. Falling From here I was just able to recognize good and evil: yet even here we assign a special merit. But only on the farthest edge of this knowledge appear The true differences. Appearances to the contrary is caused by the following fact: no one can be satisfied only with the knowledge, must strive to act in accordance with them. If not equipped with the power to do this, you must destroy itself to the risk of losing any chance he ever gets power but can do nothing than to do this last attempt. (This is the meaning of the death threat associated with the prohibition to eat of the Tree of Knowledge: maybe this is the original meaning of natural death.) This is a test that is afraid to do it: prefer to lose the distinction between Good and evil (the term drop in that fear stems), but what happened once can not be changed, can only become hazy. For this purpose appear motives. The world is full of them: maybe they really visible world is nothing but the motivation of human desire to rest a moment an attempt to falsify the facts of knowledge, an attempt to turn knowledge into a goal.

87. Faith like a guillotine, as heavy as light.

88. Death stands before us as in a classroom that has a wall hung a reproduction of Alexander’s battles. Need to obscure or even to make the picture disappear actions in this life of ours.

89. A man is free will in three ways: first was free when he wanted this life: now, of course, can not return because it is not the same person then, can only live as far as satisfying that once he desired. Second is free to choose the pace and path of this life. Third is free as in that the person who will exist again, will have to go through life in any circumstances and in this way to approach self, moreover, a path which, although it is a matter Algeria is so tortuous that there is no part of life on which to leave untouched. This is trichotomia free will, but because they spend together is a unity, a whole is so completely and fundamentally that is free from any judge, whether free or not.

90 *. Two possibilities: to make yourself to be infinitesimally small or so. The second is perfection, that is resting, the first is the beginning, that is action.

91 *. To avoid confusion the word: what you intend to be destroyed must be gathered first started: what is fãrîmiţeazã is fãrîmiţeazã without being destroyed.

92. The first worship of idols was certainly fear the things of this world, but about that, fear and the need to things, and about that, afraid of responsibility things. So huge was this responsibility seems to be that people do not even dare to put themselves at the expense of extra-human entity, because not even a single mediation beings could not alleviate the responsibility of human beings relationship with one such was still too deeply loaded responsibility, so that each was given its own responsibility, and more, these things were given and part of human responsibility.

93 *. Never again psychology!

94. Two tasks early in life: to restrict your way of becoming more and you always control whether or not you’ve lost somewhere outside.

95. Evil is like a tool: recognized or unrecognized, can be put aside if you decide so.

96. Delights of this life are not of themselves but the fear of lifts us above problems, this life is not hers but that due to the torment of our fears.

97. Here is suffering, suffering. Not in such a way that those who suffer here will be raised due to the suffering elsewhere, but in such a way that what we call suffering in this world, will be the same in the other world, unchanged, just released from its opposite , salvation.

98. The concept of infinity and immensity of the cosmos expanding the mixture is carried to an extreme, a difficult and creation of a free-determination.

99. Much more terrifying than the unrelenting conviction that sin is now even weaker belief of eternal justification of our temporality .. Only the intensity of the second conviction, which contains all of the first, is the measure of faith. Many believe that beyond the great disappointment and a disappointment there primordial less designed for each individual, in other words, that when a romance is played on stage, actress beyond hypocritical smile to a lover, it also has a small insinuating smile for a specific audience from the balcony above. We go too far.

100. You devil you know but you do not believe in it, because there is more than the devil can not be.

101. Sin always comes abruptly and can be started with all senses. She is her own roots and not torn.

102. You must suffer and suffering of others. We do not have a body, but a way to grow, and that is the source of all the turmoil, under this or another form. Like a child who goes through all stages of life till gets older and dies (the subsequent early stages seem fundamentally unattainable, because so desires as well as fear), so we developed (no less bound by humanity as ourselves) through all the world sufferings.No room for justice in this context, but there’s no place for fear of suffering or suffering as a merit interpretation.

103. You can walk away from the suffering of the world, you are free to do and is consistent with the nature of your own, but maybe this retreat is only suffering that you could avoid it.

105. The method of seduction of this world and guarantee that it is only an intermediate stage are the same thing. Even so, for only thus can we seduce the world, and this is consistent with the truth. The worst, however, is that when I was seduced by success, so forget the security and well we lured into the evil, the woman looked toward the bed.

106. Humility allows anyone, even those who desperate loneliness, the strongest link with others, and that immediately, though, of course, only if complete and total humiliation. Maybe because this is the natural language of prayer, worship and equally the farm union. Communion with others is the communion prayer, communion with the communion rails effort: the prayer effort required to obtain energy. You can know nothing but disappointment? Disappointment will disappear if ever, should not you look întracolo Because you changed into a standard salt.

107. Everyone is very good with A. more or less the same as trying to protect an excellent pool table even against good players, great player until he comes, will carefully examine the table and will not tolerate any damage done before meals, but when, in its turn begins to play, succumbs to violence, without any embarrassment.

108. „Then he returned to work as if nothing had happened.” It is remarkable that we’re familiar with a lot of stories, though probably never happened in reality.

109. „We can not say that we lack faith. Even the simple fact of life is an inexhaustible value in terms of faith. „. „Are you suggesting that would be any value in that? But, after all, you can not live. „Even in this” you can not live „insane power of faith resides: this embodies the very negation.

* No need to leave the house. Sit at the table and listen. You do not even listen, wait ..You do not even wait, be quiet and alone. People will give you only one to be revealed to you, not otherwise, in ecstasy, you will be busted before.

Translated by Adrian Paul Doru Mugur Man




O copie frumos caligrafiatã a acestor Betrachtungen (reflecţii) a fost fãcutã de însuşi Kafka, care le-a numerotat şi le-a aranjat în maniera în care apar aici. Nu este cu putinţã de stabilit data exactã cînd a fost fãcut acest aranjament: cîteva dintre aforisme sunt schiţate în carneţelele albastre in-octavo în care Kafka şi-a notat gîndurile în perioada 1917-1918. Aceste carneţele conţin mult mai mult decît aceste aforisme. Textul de mai jos urmãreşte copia frumos caligrafiatã fãcutã de autorul însuşi. Numerotarea îi aparţine lui Kafka. Cînd douã aforisme apar sub acelaşi numãr, autorul le-a notat pe amîndouã pe o bucãţicã de hãrtie, deşi de obiecei a foloit bucãţele de hîrtie separate pentru fiecare. Uneori un aforism are douã numere; uneori Kafka a combinat într-unul singur ceea ce iniţial reprezentau douã aforisme. Paginile marcate cu un asterisc au fost barate cu creionul dar nu au fost scoase din dosarul cu aforisme. Intenţiona probabil sã le revadã.)

1. Calea adevãratã este de-a lungul unei frînghii care nu este întinsã sus prin aer, ci jos, puţin deasupra solului. Pare mai degrabã fãcutã sã te împiedici decît sã mergi de-a lungul ei.

2. Toate erorile umane sunt nerãbdarea, renunţarea prematurã la ce este metodic.

3. Existã douã pãcate din care toate celelalte derivã: nerãbdarea şi indolenţa. Din cauza nerãbdãrii au fost alungaţi din Paradis; din cauza indolenţei nu se întorc. Dar poate cã existã un singur pãcat: nerãbdarea. Din cauza nerãbdãrii au fost alungaţi, tot datoritã ei nu se mai întorc.

4. Multe dintre umbrele celor plecaţi se ocupã doar de linsul valurilor rîului morţii deoarece el curge dinspre noi spre ei. Asta face ca rîul sã se retragã dezgustat, curentul începe sã curgã invers şi readuce morţii la viaţã. Dar ei sunt fericiţi, cîntã cîntece de mulţumire, şi lovesc apele indignate.

5. Dincolo de un anumit punct nu mai existã cale de întors. Acest punct trebuie atins.

6. Momentul decisiv în evoluţia umanã e continu. De aceea toate revoluţiile spirituale care declarã toate realizãrile anterioare au dreptate, cãci nimic încã nu s-a realizat.

7. Una dintre modalitãţile cele mai eficiente ale Rãului de a ne seduce este ispita de a lupta.

8. Este la fel ca lupta cu femeile care se terminã în pat.

9. A. este mîndru nevoie mare, are impresia cã este foarte avansat în bunãtate, de cînd, ca obiect al seducţiei, se simte supus unor tentaţii din direcţii complet necunoscute.

10. Explicaţia corectã este însã asta: un diavol mare şi-a fãcut adãpost în el împreunã cu o mulţime de drãcuşori care se înghesuie sã-l slujeascã.

11-12. Diferenţa de perspectivã pe care o poţi avea asupra lucrurilor, de exemplu asupra unui mãr: diferenţa de perspectivã a unui puşti care trebuie sã-şi lungeascã gîtul ca sã vadã puţin din mãrul de pe masã şi a stãpînului casei care ia mãrul şi-l înmîneazã persoanei care stã la masã cu el.

13. Una dintre primele semne ale înţelegerii este dorinţa de a muri. Viaţa asta pare insuportabilã, o alta intangibilã. La un moment data ajungi sã nu te mai ruşinezi de dorinţa de a muri: ceri sã fii mutat din vechea celulã pe care o deteşti într-o celulã nouã pe care vei ajunge sã o deteşti. În toate astea este o rãmãşiţã din credinţa cã în timpul mutãrii, stãpînul va trece din întîmpare pe coridor, îl va privi pe prizonier şi va spune: „Acest om nu mai trebuie închis. Vine la mine.”

14. Dacã ai merge pe teren plat şi, în pofida dorinţei tale sincere de a înainta, ai tot regresa, atunci ar fi o problemã disperatã; dar din moment ce te caţeri pe o creastã, aproape la fel de abruptã ca şi tine vãzut de jos, regresia poate fi provocatã doar de natura solului, aşa cã nu trebuie sã disperi.

15. Ca o cãrare toamna: abia ai curãţat-o cã se acoperã din nou de frunze uscate.

16. O cuşcã a plecat în cãutarea pãsãrii.

17. Aici e un loc unde n-am mai fost niciodatã: aici respiraţia e diferitã, şi mai ameţitoare decît soarele este lumina stelei din spatele lui.

18. Dacã ar fi fost posibil sã construieşti Turnul Babel fãrã sã te urci pe el probabil construcţia ar fi fost permisã.

19*. Sã nu-l laşi pe Diavol sã te facã sã crezi cã poţi avea secrete faţã de el.

20. Leoparzii intrã în templu şi beau pînã la fund ceea ce este în puţurile sacrificiale: asta se repetã mereu; în cele din urmã momentul poate fi calculat dinainte şi devine parte din ceremonie.

21. La fel de ferm ca mîna care se agaţã de piatrã. Dar se agaţã ferm doar ca sã o azvîrle mai departe. Dar şi calea ajunge pînã acolo.

22. Tu eşti ţelul. Nici un fel de elev îndepãrtat.

23. De la adevãratul adversar ţi se transmite un curaj nelimitat.

24. Înţelegînd şansa ca pãmîntul pe care stai nu poate fi mai mare decît picioarele de pe el.

25. Cum sã te bucuri de lume dacã nu-ţi gãseşti refugiu în ea?

26*. Ascunzişuri sunt nenumãrate, salvarea una singurã, dar posibilitãţile de salvare la fel de multe ca şi ascunzişurile. Existã un scop dar nu şi o cale: ceea ce de obicei numim cale este ezitarea.

27. Faptele negative sunt un adaos, pe parcurs: bunãtatea ne este datã din start.

28. Cînd accepţi şi absorbi Rãul, nu mai e nevoie sã crezi în el.

29. Motivele ulterioare pentru care absorbi şi accepţi Rãul nu mai sunt ale tale ci ale Rãului. Animalul se luptã sã ia biciul stãpînului şi se biciuieşte pentru a deveni la rîndul lui stãpîn, fãrã sã ştie cã şi asta nu e decît o fantezie produsã de un nod nou din biciul stãpînului.

30. Într-un anumit sens Dumnezeu este incomfortabil.

31. Nu mã chinui sã obţin stãpînirea de sine. Stãpînirea de sine însemanã dorinţa de a fi eficient într-un punct oarecare al devenirii mele spirituale. Dar dacã e necesar sã trasez asemenea cercuri în jurul meu, atunci e mai bine sã o fac pasiv, în purã uimire faţã de acest miraculos complex, ducînd cu mine acasã doar prospeţimea pe care aceastã imagine o dã e contrario.

32. Ciorile susţin cã o singurã cioarã poate distruge cerul. Nu e nici o îndoialã în privinţa asta, dar asta nu dovedeşte nimic împotriva cerului, cãci cerul înseamnã: imposibilitatea ciorilor.

33*. Martirii nu-şi dispreţuiesc trupul, îi pemit sã ajungã pe cruce. Prin aceasta sunt la acelaşi nivel cu adversarii lor.

34. Oboseala lui este cea a unui gladiator dupã luptã, munca lui este curãţenia fãcutã de un funcţionar pe un colţ de birou.

35. Nu existã a avea existã doar a exista, doar o stare a fiinţei care tînjeşte dupã ultima rãsuflare, care tînjeşte dupã sufocare.

36. Înainte nu înţelegeam cum de nu am primit rãspuns la întrebarea mea; astãzi nu pot sã cred cã am fost în stare sã întreb. Dar nu am crezut nimic, doar am întrebat.

37. Rãspunsul sãu la aserţiunea cã poate posedã, dar cã nu este, erau tremurãturi şi palpitaţii.

38. Un om se mira cum de este aşa de uşor sã mergi pe drumul eternitãţii: de fapt se grãbea pe o pantã la vale.

39a. Nu poţi plãti Rãul în rate: cu toate astea, încerci mereu. Ne putem imagina cã Alexandru Macedon, în ciuda victorilor sale tinereşti, în ciuda superbei armate pe care a construit-o, în ciuda enegiilor pe care le simţea capabile sã schimbe lumea, s-ar fi putut opri la Hellespont fãrã sã-l treacã, şi asta nu din fricã, nici din nehotãrîre, nici din slãbiciune a voinţei ci datoritã forţei de gravitaţie.

39b. Drumul este infinit de lung, nimic nu-i poate fi substras, nimic nu-i poate fi adãugat, cu toate astea fiecare îl judecã dupã propriu-i calapod copilãresc: „Cu siguranţã, mai ai de mers şi metrul ãsta şi va fi luat în consideraţie.”

40. Este comfortabil sã observi cã disproporţia lucrurilor din lume pare a fi doar aritmeticã.

41. Doar concepţia noastrã asupra timpului ne face sã dãm Judecãţii de Apoi acest nume. De fapt, e un fel de lege marţialã.

42. Sã laşi capul plin de urã şi dezgust sã cadã pe sîn.

43. Cîinii de vînãtoare sunt încã în curte, dar prada nu le va mai scãpa, oricît ar alerga de bezmetic prin pãdure.

44. Modul tãu ridicol de a fi te-a pregãtit pentru aceastã lume.

45. Cu cît înhami mai mulţi cai, cu atît avansezi mai repede-adicã nu sã scoţi blocul din ţîţîni ceea ce e imposibil, dar sã rupi curelele în fîşii, şi prin urmare sã ai o cãlãtorie uşoarã şi fericitã.

46. În nemţeşte cuvîntul sein înemanã atît a fi cît şi al lui.

47. Li s-a dat posibilitatea de a fi fie regi, fie mesagerii regilor. Ca toţi copiii cu toţi doreau sã fie mesageri. De aceea existã doar mesageri, alergînd prin lume şi cum nu mai sunt regi care sã-şi comunice mesajele aleargã cu toţii fãrã noimã cu mesajele lor lipsite de sens. ªi-ar pune cu plãcere capãt zilelor dar nu o fac pentru cã au jurat sã fie loiali.

48. Sã crezi în progres nu înseamnã sã crezi cã s-ar fi fãcut vreun progres. Nu asta e genul de credinţã care indicã o credinţã adevãratã.

49. A. este un virtuos şi cerul îi e martor.

50*. Omul nu poate trãi fãrã condiţia continuã a ceva indestructibil în el, cu toate cã uneori atît acel element indestructibil din el cît şi credinţa în el îi sunt ascunse. Unul dintre modurile de manifestare ale acestor secrete este credinţa într-un dumnezeu personal.

51*. Medierea de cãtre şarpe era necesarã: Rãul îl poate seduce pe om dar nu poate deveni om.

52*. În lupta dintre tine şi lume ieşi învins.

53. Nu poţi trişa pe nimeni, nici mãcar pe lume, de victoria ei.

54. Nu existã nimic în afara lumii spirituale: ceea ce numim lumea simţurilor este Rãul în lumea spiritualã iar ceea ce numim Rãu este doar necesitatea unei clipe în evoluţia noastrã eternã.

*Poţi dezintegra lumea cu o luminã foarte puternicã. Pentru privirea slabã lumea devine solidã, pentru cea şi mai slabã are pumni, pentru cea şi mai slabã capãtã faţa ruşinii şi loveşte pe oricine îndrãzneşte sã o priveascã.

55. Totul e deziluzie: sã cauţi minimul iluziei, sã te menţii în limitele obişnuite, sau sã cauţi maximum iluziei. În primul caz trişezi Binele, încercînd sã-l faci prea uşor de obţinut, şi Rãul impunîndu-i condiţii nefavorabile de confruntare. În cel de-al doilea caz trişezi Binele nestrãduindu-te pentru el chiar mãcar în termeni lumeşti. În cel de-al treilea caz trişezi Binele ţinîndu-te cît mai la distanţã de el, şi Rãul sperînd sã-l faci neputincios prin intensificrea lui la maxim. De aceea soluţia pare a fi cea de-a doua cale, pentru cã oricum Binele e mereu trişat, şi mãcar în acest caz, cel puţin judecînd dupã aparenţe, Rãul nu e trişat.

56. Existã întrebãri peste care nu am putea trece dacã eliberarea de ele nu ne-ar fi inculcatã în propria naturã.

57. Pentru orice din afara lumei fenomenale limbajul poate fi folosit numai aluziv, dar niciodatã, nici mãcar aproximativ, într-un mod comparativ, pentru cã, deoarece corespunde lumii fenomenale, limbajul este preocupat doar de proprietatãţi şi relaţiile lor.

58*. Spui cît mai puţine minciuni spunînd cît mai puţine minciuni şi nu avînd cît mai puţine ocazii sã spui cît mai puţine minciuni.

59*. O scarã neuzatã de prea mulţi paşi este, privitã din punctul ei de vedere, doar ceva plicticos fãcut din lemn.

60. Oricine renunţã la lume trebuie sã-i iubeascã pe oameni pentru cã renunţã şi la lumea lor. Astfel va putea începe sã aibã o bãnuialã vagã privitoare la natura umanã,

care nu poate fi decît iubitã, presupunînd cã ceilalţi îţi sunt egali.

61*. Oricine îşi iubeşte vecinul în limitele lumii nu face nici mai puţinã injustiţie decît unul care se iubeşte pe sine în limitele lumii. Rãmîne de vãzut dacã primul caz e cu putiinţã.

62. Faptul cã nu existã decît o lume spiritualã ne deprivã de speranţã şi ne dã siguranţã.

63. Arta noastrã e un mod de a fi uimiţi de adevãr: lumina de pe faţa care se retrage cu o grimasã groteascã este adevãratã, şi atît.

64-65. Expulzia din Paradis este în esenţã eternã: adicã deşi expulzia din Paradis e finalã şi viaţa în lume inevitabilã, eternitatea procesului (sau, exprimat în termeni temporali, eterna repetiţie a procesului) face cu toate astea posibil nu numai sã rãmînem în Paradis permanent, ci sã şi fim acolo permanent, chiar dacã o ştim sau nu.

66. Este un cetãţean liber şi în siguranţã al acestui pãmînt pentru cã este ataşat la un lanţ destul de lung pentru a-i face orice zonã de pe glob accesibilã, însã cu toate astea doar atît de lung încît sã-i fie imposibil sã treacã peste marginile pãmîntului. În acelaşi timp este un cetãţean liber şi în siguranţã al cerului pentru cã este ataşat şi acolo de un lanţ similar. Astfel, dacã vrea sã coboare pe pãmînt este sufocat de zgarda şi lanţul ceresc: dacã vrea sã ajungã în cer este sufocat de lanţurile pãmînteşti. ªi în ciuda tuturor astea are toate posibilitãţile şi simte asta: într-adevãr refuzã sã atribuie întreaga problemã unei greşeli datorite unei înlãnţuiri greşite.

67. Aleargã dupã semne ca un patinator începãtor, mai mult care exerseazã pe un teritoriu interzis.

68. Ce e mai vesel decît sã crezi într-un dumnezeu casnic?

69. Teoretic existã posibilitatea fericirii: sã crezi în elementul indestructibil din interior fãrã sã te strãduieşti sã-l atingi.

70-71. Indestructibilul este unu: este fiecare dintre fiinţele umane şi, în acelaşi timp, este comun tuturor, de aici, comuniunea incomparabilã care existã între fiinţele umane.

72*. În una şi aceeaşi fiinţã se gãsesc cunoştiinţe care oricît de neasemãnãtoare ar fi, au totuşi acelaşi subiect, şi nu poţi decît trage concluzia cã în una şi aceeaşi fiinţã umanã.existã mai mulţi subiecţi

73. Înfulecã rãmãşiţele şi bucãţile care au cãzut pe jos de pe masã: în acest fel este desigur, cel puţin temporar mai bine hrãnit decît ceilalţi dar uitã cum se mãnîncã de pe masã. Mãcar aşa nu mai rãmîn rãmãşiţe şi bucãţi pe jos.

74. Dacã ceea ce trebuia sã fi fost distrus în paradis era destructibil atunci nu era definitiv: dacã era indestructibil, atunci trãim într-o credinţã falsã.

75*. Testeazã-te pe oameni. E ceva ce face pe cel ce se îndoieşte sã se îndoiascã şi pe cel ce crede sã creadã.

76. Sentimentul:”Nu voi ancora aici” şi apoi sã simţi cum te acoperã valul.

*Schimbare de direcţie. Scrutãtor, timid, încrezãtor, rãspunsul dã tîrcoale întrebãrii, privindu-i disperat faţa impenetrabilã, urmînd-o pe cãile cele mai întortocheate, adicã pe cãile cele mai îndepãrtate de rãspuns.

77. Apropierea de ceilalţi ne ademeneşte sã ne introspectãm.

78. Spiritul devine liber doar cînd înceteazã a mai fi un suport.

79. Dragostea senzualã ne induce în eroare cu privinţã la natura dragostei cereşti: asta e cu putinţã deoarece inconştient conţine ceva din dragostea cereascã.

80. Adevãrul este indivizibil, nu se poate recunoaşte pe sine: oricene vrea sã-l cunoascã o va face sub forma unei minciuni.

81. Nimeni nu poate dori ceea ce în ultimã instanţã îl distruge. Dacã în unele cazuri individuale pare a fi aşa-şi poate cã mereu vor fi astfel de cazuri-asta se explicã prin aceea cã dacã o persoanã cere ceva ce este de folos unei alte persoane, dar unei terţe persoane chemate sã clarifice situaţia acest ceva îi poate fi dãunãtor. Dacã aceastã terţã persoanã ar fi ţinut partea de la început celei de-a doua persoane, prima persoanã ar fi dispãrut şi odatã cu ea şi dorinţa.

82. De ce ne plîngem de Cãdere? Nu datoritã ei am fost izgoniţi din Paradis ci ca sã nu gustãm din Pomul Vieţii.

83. Nu suntem pãcãtoşi pentru cã am gustat din Pomul cunoaşterii ci pentru cã nu am gustat încã din arborele Vieţii. Starea actualã este pãcãtoasã, cu sau fãrã remuşcãri.

84. Am fost creaţi ca sã trãim în Paradis şi Paradisul ne-a fost sortit. Ceea ce ne era sortit ne-a fost schimbat: asta nu înseamnã cã şi soarta Paradisului a fost schimbatã.

85. Rãul este o iradiere a conştiinţei umane în unele stãri de tranziţie. De fapt nu este lumea senzualã care este purã iluzie: ceea ce este iluzie este rãul din ea, ceea ce, trebuie sã recunoaştem, pentru ochii noştrii constituie lumea sensibilã.

86. De la Cãdere încoace am fost la fel de capabili sã recunoaştem Binele şi Rãul: cu toate astea chiar aici ne atribuim un merit special. Dar doar pe latura cea mai îndepãrtatã a acestei cunoştiinţe apar adevãratele diferenţe. Aparenţa contrarã este cauzatã de urmãtorul fapt: nimeni nu poate fi mulţumit doar cu cunoştiinţele, trebuie sã se şi strãduie sã acţioneze în concordanţã cu ele. Dacã nu este dotat cu puterea de a face asta, trebuie sã se distrugã pe sine cu riscul de a pierde orice şansã de a mai cãpãta vreodatã puterea, dar nu poate face nimic decît sã facã aceastã ultimã încercare. (Acesta este şi sensul ameninţãrii cu moartea asociatã cu interdicţia de a mînca din Pomul Cunoaşterii: poate cã acesta este şi înţelesul originar al morţii naturale.) Aceasta este o încercare pe care îi este fricã sã o facã: preferã sã-şi piardã distincţia dintre Bine şi Rãu (termenul de cãdere îşi are originea în aceastã fricã); dar ce s-a întîmplat cîndva nu mai poate fi schimbat, poate doar deveni ceţos. În acest scop apar motivaţiile. Lumea întreagã e plinã de ele: într-adevãr poate cã lumea vizibilã nu este altceva decît motivaţia dorinţei omului de se odihni o clipã-o încercare de a falsifica faptele cunoaşterii, o încercare de a transforma cunoaşterea într-un ţel.

87. Credinţa ca o ghilotinã-la fel de grea, la fel de uşoarã.

88. Moartea ne stã în faţã, ca într-o salã de clasã care are pe un perete agãţatã o reproducere a bãtãliei lui Alexandru. Trebuie sã întuneci sau chiar sã faci sã disparã prin acţiuni acest tablou în aceastã viaţã a noastrã.

89. Un om este liber arbitru în trei feluri: mai întîi a fost liber cînd şi-a dorit viaţa asta: acum, bineînţeles nu se mai poate întoarce, pentru cã nu mai este aceeaşi persoanã de atunci, poate numai în mãsura în care îndeplineşte trãind ceea ce cîndva şi-a dorit. În al doilea rînd este liber sã aleagã ritmul şi calea acestei vieţi. În al treilea rînd este liber prin aceea cã în calitate de persoanã care va exista din nou, are voinţa de a trece prin viaţã în orice condiţii şi în acest fel sã se apropie de sine, mai mult, pe un drum care, deşi e o chestiune de algere, este atît de întortocheat încît nu existã nici o porţiune din viaţã pe care sã o lase neatinsã. Aceasta este trichotomia liberului arbitru, dar deoarece se petrece simultan este şi o unitate, un întreg, şi fundamental este atît de complet încît nu mai lasã loc nici unui arbitru, fie el liber sau nu.

90*. Douã posibilitãţi: sã te faci infinitezimal de mic sau sã fii astfel. A doua este perfecţiunea, adicã repaosul, prima este începutul, adicã acţiunea.

91*. Spre evitarea unei confuzii verbale: Ceea ce intenţioneazã sã fie distrus trebuie mai întîi sã fie strîns apucat: ceea ce se fãrîmiţeazã, se fãrîmiţeazã fãrã a putea fi distrus.

92. Prima adoraţie a idolilor a fost cu siguranţã fricã de lucrurile acestei lumi, dar, legat de asta, fricã şi de necesitatea lucrurilor, şi legat de asta, fricã de responsabilitatea lucrurilor. Atît de imensã pare sã fi fost acestã responsabilitate cã oamenii nici mãcar nu au îndrãznit sã o punã pe seama unei singure entitãţi extra-umane, pentru cã nici mãcar medierea unei singure fiinţe nu ar fi putut uşura responsabilitatea umanã, relaţia cu o singurã fiinţã ar fi fost încã prea profund încãrcatã de responsabilitate, de aceea fiecãrui lucru i s-a dat o responsabilitate proprie, şi mai mult, acestor lucruri li s-a dat şi o parte din responsabilitatea omului.

93*. Niciodatã din nou psihologie!

94. Douã sarcini la începutul vieţii: sã-ţi restrîngi calea din ce în ce mai mult şi sã controlezi mereu dacã nu cumva te-ai pierdut pe undeva prin afara ei.

95. Rãul este ca un instrument: recunoscut sau nerecunoscut, poate fi pus deoparte dacã aşa ai decis.

96. Deliciile acestei vieţi nu sunt ale ei ci ale fricii de a ne înãlţa deasupra; problemele acestei vieţi nu sunt ale ei ci ale chinurilor noastre datorate acelei frici.

97. Doar aici este suferinţa, suferinţã. Nu într-un asemenea fel încît cei ce suferã aici vor fi înãlţaţi datoritã acestei suferinţe altundeva, ci într-un asemenea fel încît ceea ce numim suferinţã în aceastã lume, va fi la fel şi în cealaltã lume, neschimbatã, doar eliberatã de opusul ei, mîntuirea.

98. Noţiunea de expansiune infinitã şi imensitate a cosmosului este rezultatul amestecului, dus la extrem, al unei creaţii dificile şi a unei libere-determinãri.

99. Mult mai îngrozitoare decît cea mai inexorabilã convingere a pãcatului prezent este chiar şi cea mai slabã convingere a eternei justificãri a temporalitãţii noastre.. Doar intensitatea în convingerea celei de-a doua, care o conţine în întregime pe prima, este mãsura credinţei. Mulţi cred cã dincolo de marea dezamãgire primordialã existã şi o dezamãgire mai micã conceputã pentru fiecare în parte, cu alte cuvinte, cã atunci cînd o poveste de iubire se joacã pe scenã, actriţa dincolo de surîsul ipocrit faţã de iubit, mai are şi un mic surîs insinuant pentru un anumit spectator de la balconul de sus. Mergem prea departe.

100. Poţi sã cunoşti diavolul dar nu poţi crede în el, pentru cã mai mult diavol decît existã nu poate fi.

101. Pãcatul vine întotdeauna fãrã ocolişuri şi poate fi apucat cu toate simţurile. Merge pe propriile-i rãdãcini şi nu trebuie smuls.

102. Trebuie sã suferim şi suferinţa din jur. Nu avem un corp, ci un mod de a creşte, şi asta este sursa tuturor neliniştilor, sub o formã asta sau alta. La fel ca un copil care trece prin toate stadiile vieţii pînã îmbãtrîneşte şi moare (fundamental primelor stadii cele ulterioare par de neatins, datoritã atît dorinţelor cît şi fricii), la fel ne dezvoltãm (nu mai puţin legaţi de umanitate ca de noi înşine) prin toate suferinţele lumii. Nu e loc pentru dreptate în acest context, dar nu e nici loc pentru frica de suferinţã sau pentru interpretarea suferinţei ca pe un merit.

103. Poţi sã te retragi faţã de suferinţa lumii; eşti liber sã o faci şi este în acord cu natura ta proprie, dar poate cã aceastã retragere este singura suferinţã pe care ai putea-o evita.

105. Metoda de seducţie a acestei lumi şi garanţia cã ea este doar o etapã intermediarã sunt unul şi acelaşi lucru. Chiar aşa, cãci doar astfel ne poate seduce lumea, şi asta în concordanţã cu adevãrul. Cel mai rãu, totuşi este cã dupã ce am fost seduşi cu succes, uitãm garanţia şi astfel Binele ne-a momit înspre Rãu, privirea femeii înspre pat.

106. Umilinţa permite oricui, chiar şi celui care disperã în singurãtate, legãtura cea mai solidã cu semenii, şi asta imediat, deşi, bineînţeles, doar în cazul umilinţei complete şi totalã. Poate asta pentru cã reprezintã limbajul natural al rugãciunii, în aceeaşi mãsurã adoraţie şi uniunea cea mai fermã. Comuniunea cu semenii este comuniunea rugãciunii, comuniunea cu sinele este comuniunea efortului: din rugãciune se obţine energia necesarã efortului. Poţi cunoaşte altceva decît dezamãgirea? Dacã dezamãgirea va dispare vreodatã, nu trebuie sã priveşti întracolo cãci te vei transfoma într-o stanã de sare.

107. Toatã lumea este foarte bunã cu A., mai mult sau mai puţin la fel cum încerci sã protejezi o masã de biliard excelentã chiar şi faţã de jucãtorii buni, pînã cînd va veni marele jucãtor, va examina masa cu atenţie şi nu va tolera nici o stricãciune fãcutã mesei dinainte, dar cînd, la rîndul lui începe sã joace, se lasã pradã violenţei, fãrã nici o jenã.

108. „Apoi s-a întors la muncã de parcã nimic nu s-ar fi întîmplat”. Aceasta este o remarcã cu care suntem familiari dintr-o mulţime de poveşti, deşi probabil nu s-a petrecut niciodatã în realitate.

109. „Nu se poate spune cã ne lipseşte credinţa. Chiar şi simplu fapt de a fi în viaţã este o valoare inepuizabilã din punct de vedere al credinţei.”. „Sugerezi cã ar fi vreo valoare în asta? Dar, la urma urmelor, nu poţi sã nu trãieşti.” Chiar în acest „nu poţi sã nu trãieşti” rezidã forţa nebuneascã a credinţei: se întrupeazã chiar din aceastã negaţie.

*Nu e nevoie sã ieşi din casã. Stai la masã şi ascultã. Nici mãcar nu asculta, aşteaptã.. Nici mãcar nu aştepta, fii liniştit şi singur. Lumea ţi se va oferi singurã spre a-ţi fi dezvãluitã; nu poate altfel; în extaz, rãvãşitã îţi va sta în faţã.

Traducere de Adrian Man şi Paul Doru Mugur


About Andrei D.MITUCA

I am ...
Acest articol a fost publicat în Alte LUMI..., Andrei D.MITUCA..., Articol Imprumutat CUMINTE..., Articol propriu..., Barbati adevarati..., Caricaturile care ne Conduc..., Ceea ce m-a Schimbat..., Comunicare NONVERBALA..., Comunicare VIZUALA..., Fara Speranta..., Ginduri Desenate..., Gura mea de Aer..., Locuitorii Padurii fara Rost..., Politicul Strimb..., Preocupari ale Locuitorilor PADURII fara ROST..., Privirea..., Respect fata de FEMEIE..., SCIRNAVIA - la nivel de Politica de Stat..., Scrisori din Padurea fara Rost, Senzatii..., Suflete Neostoite..., TRISTETEA - Starea mea de Spirit.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:


Comentezi folosind contul tău Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s